//
you're reading...
Parenting

CÂND SĂ SPUNEM NU COPIILOR – partea a-III-a

Câte o problemă pe rând

…când suntem copleşiţi de mai multe probleme simultan şi nu mai ştim cum să le facem faţă, există o soluţie strategică care ne poate scoate din impas: să ne ocupăm de fiecare în parte.

Este mult mai eficient. După ce rezolvăm o problemă, trecem la următoarea şi tot aşa.

Niciodată nu trebuie să încercăm să rezolvăm mai multe situaţii problematice în acelaşi timp.

Ce e important în viaţa mea?

Ce rezolvăm prima dată?

Pentru a găsi răspunsul la această întrebare, trebuie în primul rând să stabilim foarte clar care sunt dificultăţile pe care le avem în relaţia cu copilul.

Apoi, după identificare, trebuie să le ordonăm în funcţie de importanţă, pentru a le putea rezolva în mod eficient.

Tabelul priorităţilor problemelor

Problemele prioritare

De rezolvat urgent.

1. Tot ce reprezintă un pericol imediat pentru viaţa copilului sau a altei persoane.

Problemele secundare

De soluţionat prima dată, dacă viaţa copilului nu este în pericol.

  1. Absenţa comunicării.
  2. Relaţie proastă, cum ar fi: lipsă gravă de respect, violenţă fizică, ameninţări verbale etc.
  3. Prea multe reguli şi resticţii, care sufocă relaţia şi armonia.
  4. Orice reprezintă un pericol, pe termen lung, pentru viaţa copilului sau a celor din preajmă.

Celelalte probleme

Următoarele probleme variază ca importanţă, în funcţie de caz. Sunt mult mai uşor de soluţionat, când problemele precedente au fost deja soluţionate. Indiferent de problemă, trebuie să ne ocupăm de ea, dar întotdeauna pe rând.

  • Lipsă de respect, dar la un nivel mediu.
  • Apatia copilului.
  • Rezultate şcolare proaste.
  • Furtul, impoliteţea, probleme privind curăţenia etc.

Nu e o chestiune de dispoziţie

Emoţiile au un rol foarte puternic în intervenţiile noastre. Dacă sunt foarte puternice, ne determină să reacţionăm într-un mod diferit, rareori în favoarea tuturor.

Pentru ca emoţiile să nu devină dăunătoare, trebuie să înţelegem şi să respectăm următoarele două principii:

  1. Regulile trebuie să se bazeze pe principii logice, adică în funcţie de aspectele pe care le pot ameliora în viaţa noastră. Nu trebuie să impunem niciodată restricţii doar pe baza sentimentelor şi emoţiilor, cum ar fi dispoziţia, gusturile, dorinţele individuale, temerile şi neliniştile
  2. În general, regulile trebuie respectate în mod constant, nu în funcţie de dispoziţia noastră.

    Copilul bun versus copilul rău

Copilul bun:

  • ascultă foarte atent;
  • colaborează;
  • ajută;
  • este generos;
  • este respectuos;
  • este temperat şi calm atunci când trebuie;
  • îi place să înveţe;
  • îşi exprimă inteligenţa creativă.

Copilul rău:

  • îi manipulează voit pe cei din jur;
  • este agresiv sau violent;
  • nu este capabil să asculte;
  • nu îşi recunoaşte greşelile;
  • nu vrea să colaboreze;
  • nu este respectuos;
  • are un caracter urât;
  • este prea orgolios;
  • este foarte dur;
  • îşi pune inteligenţa în serviciul lucrurilor absurde.

… atenţie, părinţii nu sunt singurele persoane care educă copiii; mai există televiziunea, prietenii, şcoala şi mediul pe care îl frecventează. Copiii au propriul caracter, cu emoţiile aferente.

Pentru a avea rezultate, copilul trebuie valorizat atunci când se manifestă bine; în plus, trebuie să îl facem să vadă că poate fi o persoană plăcută.

De asemenea, trebuie să îi înfrânăm partea proastă atunci când se manifestă, lasându-i cât mai puţin loc pentru a se exprima liber. Astfel, când copilul rău apare, trebuie să îi spunem nu şi să fim foarte fermi. Apoi, pentru a-l ajuta să regăsească copilul bun, trebuie să îi explicăm de ce nu vrem să se manifeste în acest fel.

Când trebuie să spunem DA

… dorinţa de a-l face pe copil să respecte foarte multe valori (sau principii) poate crea mai multe probleme, care nu vor duce la nici un rezultat. De aceea, trebuie să fim atenţi să nu impunem prea multe reguli, care l-ar obliga pe cel mic să respecte cuvânt cu cuvânt toate valorile impuse.

Primele valori pe care trebuie să i le transmitem sunt plăcerea de a trăi, fericirea, buna comunicare şi blândeţea. Toate acestea îi vor permite să îşi dezvolte pofta de a învăţa şi respectul.

…există un principiu care nu se schimbă niciodată: un copil nu poate fi perfect, din toate punctele de vedere, dacă cerem prea mult de la el.

Oricum ar fi, nu trebuie să uităm niciodată că valorile importante necesită timp pentru a fi asimilate… şi sunt primele care trebuie transmise copilului

Care sunt momentele când îi putem spune da copilului?

  1. Atunci când ne cere o permisiune corectă şi este respectuos cu noi. Dar chiar dacă cere în mod respectuos, nu înseamnă că putem spune da oricărei cereri. Aceasta trebuie să fie acceptabilă, bineînţeles.
  2. Atunci când îşi exprimă bunăvoinţa, adică tot ce este bun, frumos şi inteligent la el. în momentul în care îşi arată una dintre aceste feţe, trebuie încurajat în mod regulat, pentru a continua pe acest drum. Nu trebuie să fie o exploatare. Putem să o facem pentru orice acţiune sau cuvânt bun pe care îl face sau spune.

Da poate avea mai multe forme. Poate fi o apribare, o privire blajină, un cuvânt de încurajare,un compliment, o exprimare a bucuriei sau a mândriei etc.Există atât de multe gesturi şi cuvinte pe care le putem comunica atunci când este cazul!

Cum să îmi preţuiesc copilul

Este foarte important să ne preţuim copiii. Trebuie să le arătăm că au şi părţi bune pentru a crede, nu doar la şcoală ci şi acasă, la orice vârstă. Nu trebuie să aşteptăm ca lucrurile să se înrăutăţească pentru a începe. Nu e obligatoriu să trecem prin acest stadiu.

Auzim de multe ori la tinerii din ziua de azi că e “jalnic” să fii printe primii din clasă. Această atitudine devine rapid foarte populară şi se răspândeşte ca un virus. Destul de des copiii se simt jenaţi după ce au spus ceva inteligent, frumos sau bun în faţa altor tineri. Aceste  gânduri ating apogeul în adolescenţă. Se pare că pentru a fi iubiţi şi acceptaţi (de către grupuri şi liderii lor) trebuie să facă mai ales lucruri rele sau să spună numai prostii, etc.

Tinerii se preţuiesc între ei mai ales din cauza comportamentelor negative. Mai bine zis, se devalorizează. Şi într-o aşa măsură încât unii dintre ei nu vor să ia note bune la şcoală sau să facă lucruri frumoase pentru că ar fi văzuţi prost de anumiţi prieteni.

Avem cu toţii avantajul de a revaloriza calităţile fiinţei umane: inteligenţă, frumuseţe, serviabilitate, transparenţă şi reuşită.

Copiii trebuie să înţeleagă că sunt mult mai fericiţi atunci când exprimă ceea ce au bun şi corect în ei. Trebuie să fim foarte clari în această privinţă. Trebuie să fie convinşi că este în avantajul lor să îşi exprime inteligenţa şi calităţile. Şi pentru ca aceste lucruri să fie clare în mintea lor, trebuie să fim buni cu ei atunci când şi ei sunt buni. Această atitudine le va dovedi deja că se merită să fii bun.

Trebuie să întărim caracterul pozitiv al copiilor noştri. Excelenţa în educaţie se realizează în mod esenţial datorită abilităţii de a nu interveni doar asupra trăsăturilor negative, ci şi asupra celor pozitive.

A şti să spuneţi nu este o artă pe care oricine o poate dobândi…cel mai important este să perseverăm. Astfel, dăm cel mai bun din noi. Copilul trebuie să facă restul.

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: